gheonoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHEONOÁIE, gheonoi (gheonoaie), s. f. V. ghionoaie.gheonoaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gheonoaie (ghionoaie) f.
1. pasăre călătoare care ciocănește în coaja arborilor spre a prinde viermi:
mă ciocănește ca covaciul și ca gheonoaia copaciul PANN;
2. fig. muiere rea:
gheonoaia de mumă-sa vitregă POP. [Dintr’un primitiv
ghion, păstrat în macedo-română cu sensul de gheonoaie și de pasăre nocturnă, răspunzând albanezului GHION, buhă].