ghemuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GHEMULÉȚ,ghemulețe, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemușor. – Ghem1 + suf. -uleț.
ghemuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ghemuléț s. n., pl. ghemuléțe