ghemușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GHEMUȘÓR,ghemușoare, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemuleț. – Ghem1 + suf. -ușor.
ghemușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ghemușór (rar) s. n., pl. ghemușoáre