gheenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHEÉNĂ s. f. (
Livr.) Iad, infern. – Din
sl. geena.gheenă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gheénă s. f. – Iad, infern.
Ngr. γέεννα, prin intermediul
sl. geenna. Sec. XVI.
gheenă (Dicționaru limbii românești, 1939)gheénă f., pl.
e (ngr. și vgr.
geéna, ebr.
ghêhinnon, care însemna o vale [ghê] lîngă Ĭerusalim unde Jidaniĭ idolatri treceaŭ copiiĭ pin [!] foc în onoarea zeuluĭ Moloh). Partea cea maĭ ferbinte [!] și maĭ grozavă a ĭaduluĭ.
gheenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gheénă s. f.,
g.-d. art. gheéneigheenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gheenă f. iad, în St. Scriptură:
vai, gheena s’a deschis ! AL. [De origină slavo-greacă; GHÉENNA, din ebr. GHE HINNOM, Valea lui Hinnom, lângă Ierusalim, unde se jertfia copii lui Moloh, de unde locaș de groază și de chinuri].