ghebos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. –
Gheb1 +
suf. -os.ghebos (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ghebos, gheboși s. m. (șc.) nota doi.
ghebos (Dicționaru limbii românești, 1939)ghebós, -oásă adj. și s. (d.
gheb). Cu gheb, cocoșat:
om ghebos.ghebos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghebós adj. m.,
pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáseghebos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghebos a. Mold. cocoșat:
un prichindel de om șchiop și cam ghebos CAR.