gheșeft - explicat in DEX

gheșeft (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHEȘÉFT, gheșefturi, s. n. (Fam.) Afacere măruntă (necinstită). – Din germ. Geschäft.

gheșeft (Dicționar de neologisme, 1986)
GHEȘÉFT s.n. (Peior.) Afacere (necurată, necinstită). [< germ. Geschäft].

gheșeft (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GHEȘÉFT s. n. (fam.) afacere (necinstită) (< germ. Geschäft)

gheșeft (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
gheșéft (gheșéfturi), s. n. – Afacere la care se cîștigă prin mijloace incorecte, speculație. Germ. Geschäft, prin intermediul argoului iudeo-german (Borcea 189). – Der. gheșeftar, s. m. (speculant); gheșeftărie, s. f. (speculație).

gheșeft (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
gheșeft, gheșefturi s. n. 1. afacere ilicită măruntă, găinărie 2. afacere profitabilă

gheșeft (Dicționaru limbii românești, 1939)
gheșéft n., pl. urĭ (cuv. adus de Jidanĭ, d. germ. geschäft). Fam. Afacere, maĭ ales neonestă.

gheșeft (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gheșéft (fam.) s. n., pl. gheșéfturi

gheșeft (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gheșeft n. afacere, mai ales neonestă. [Nemț. GESCHÄFT].