ghĭocĭ - explicat in DEX

ghioci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHIÓCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”.

ghioci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ghióci (ghióciuri), s. n. – Căruță care poate fi lungită. Tc. göç „transport” (DAR; Lokotsch 729; Graur, GS, VI, 331). – Der. ghiociar, s. m. (căruțaș).

ghioci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghioci (căruță) s. n., pl. ghióciuri

ghĭocĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghĭocĭ n., pl. urĭ (turc. göč, mutare, emigrare, adică „căruță de transport”). Sud. Căruță c´un singur cal întrebuințată pin [!] porturĭ saŭ pin gărĭ la dus marfă (cereale, coloniale ș. a.). V. dicean, suĭan.