gest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori vorbele sau dând mai multă expresivitate vorbirii.
2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din
fr. geste, lat. gestus.gest (Dicționar de neologisme, 1986)GEST s.n. 1. Mișcare exterioară a corpului prin care se exprimă o idee, un sentiment etc. sau se dă mai multă expresivitate vorbelor.
2. (
Fig.) Purtare, faptă (care are o anumită semnificație). [< fr.
geste, it.
gesto, cf. lat.
gestus].
gest (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEST s. n. 1. mișcare exterioară a corpului prin care se exprimă o idee, un sentiment etc. sau se dă mai multă expresivitate vorbelor. 2. (fig.) purtare, faptă cu o anumită semnificație. (< fr.
geste, lat.
gestus)
gest (Dicționaru limbii românești, 1939)*gest n., pl.
urĭ (lat.
gestus, mișcare, gest, d.
gérere, a purta. V.
gerant). Mișcare a corpuluĭ, maĭ ales a mîniĭ [!], p. a exprima sentimentele:
a declama cu gesturĭ. V.
amenințare.gest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gest s. n.,
pl. gésturigest (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gest n.
1. mișcarea brațului sau a mâinii spre a exprima sentimentele noastre;
2. fig. acțiune însemnată:
darul lui e un gest frumos.