gerundiv - explicat in DEX

gerundiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GERUNDÍV, gerundive, s. n. (în limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum.

gerundiv (Dicționar de neologisme, 1986)
GERUNDÍV s.n. (În limba latină) Formă verbală substantivată, care arată că acțiunea exprimată de verb trebuie să se săvârșească. ♦ Una dintre formele participiului prezent în limba franceză. [< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif].

gerundiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GERUNDÍV s. n. (în limba latină) formă verbală cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, de la tema gerunziului; (în franceză) una dintre formele participiului prezent. (< lat. gerundivus, fr. gérondif)

gerundiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*gerundív n., pl. e (lat. gerundivum și gerundivus). Gram. Participiu viitor pasiv latin, precum: delendus, „care trebuĭe să fie dărămat [!]”.

gerundiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gerundív s. n., pl. gerundíve

gerundiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gerundiv n. una din formele declinabile ale infinitivului latin, exprimă o lucrare care trebuie făcută.