gerg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GERG, gerguri, s. n. (
înv.) Jargon. – Din
it. gergo.gerg (Dicționaru limbii românești, 1939)gerg n., pl.
urĭ (it.
gergo).
Sec. 19. Jargon.
gerg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gerg (
înv.)
s. n.,
pl. gérgurigerg (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gerg n. jargon:
să se spuie în gergul provincial NEGR. [It. GERGO].