gerar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GERÁR s. m. (
Pop.) Ianuarie. – Din
ger, după
ianuar[ie].
gerar (Dicționaru limbii românești, 1939)gerár, V.
ĭanuarie.gerar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)gerár, (gherar, ghenarie, gerariu), s.n. – Denumirea populară pentru luna ianuarie; cărindar: „1655 în luna lui Ghenuar în 5 am scris Ioan Diiac” (însemnare într-o biblie din 1648; în Vișeu). – Din ger (< lat. gelum) + -ar, suprapus peste ghenarie (< sl. genarii „ianuarie„).
gerar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gerár (
pop.)
s. m.,
g.-d. lui gerárgerar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gerar m. numele popular al lunei Ianuarie. [Lit. luna gerului: alterațiune populară din
Ghenar, Ianuarie].