geraniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GERÁNIU s. n. V. geranium.geraniu (Dicționar de neologisme, 1986)GERÁNIU s.m. Plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale; mușcată. V.
pelargonie. ◊
Ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie și în cosmetică. [Pron.
-niu. / < fr.
géranium, cf. gr.
geranion].
geraniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)GERÁNIU s. m. plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale. ♦ ulei de ~ = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie și cosmetică. (< fr.
géranium, gr.
geranion)
geraniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gerániu [
niu pron. niu]
s. m.,
art. gerániulgeraniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*gerániŭ m. (lat.
geranium, vgr.
geránion, d.
geranós, cocor).
Bot. Priboĭ.