gepizi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEPÍZI s. m. pl. Populație germanică originară din Scandinavia, care, prin
sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din
fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum.gepizi (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GEPÍZI (‹
fr.,
lat.)
s. m. pl. Populație de neam germanic, care, migrând dinspre NE Europei, s-a așezat în
sec. 3 în N și V Daciei, precum și în Panonia; după înfrângerea lor de către longobarzi și avari (567), nu mai sunt menționați în istorie.
gepizi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Gepizi m. pl. popor gotic venit dela gura Vistulei, așezat în regiunea Tisei, Mureșului și Crișului, unde stăpâniră până la 567, când fură exterminați de Lombarzi.