geomorfologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOMORFOLOGÍE s. f. Știință care studiază formele de relief ale suprafeței pământului. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géomorphologie.geomorfologie (Dicționar de neologisme, 1986)GEOMORFOLOGÍE s.f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul formelor de relief și al producerii lor; morfologie terestră. [Gen.
-iei. / < fr.
géomorphologie, cf. gr.
ge – pamânt,
morphe – formă,
logos – știință].
geomorfologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOMORFOLOGÍE s. f. știință care studiază relieful terestru. (< fr.
géomorphologie)
geomorfologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GEOMORFOLOGÍE (‹
fr.)
s. f. Disciplină care studiază geneza și formele de relief, atât cele care alcătuiesc suprafața uscatului, cât și cele submerse, modul lor de grupare și răspândire pe suprafața Pământului.
G. urmărește evoluția reliefului ca rezultat al interacțiunii dintre forțele interne și agenții exogeni.
geomorfologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geomorfologíe (ge-o-) s. f.,
art. geomorfología, g.-d. geomorfologíi, art. geomorfologíei