geometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOMÉTRU, -Ă, geometri, -e, s. m. și
f. 1. Specialist în geometrie.
2. Topograf. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géomètre, lat. geometra.geometru (Dicționar de neologisme, 1986)GEOMÉTRU, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în geometrie.
2. Topograf. [< fr.
géomètre].
geometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOMÉTRU, -Ă s. m. f. 1. specialist în geometrie; geometrician. 2. topograf. (< fr.
géomètre, lat.
geometres)
geometru (Dicționaru limbii românești, 1939)*geométru m. (vgr.
geométres). Care știe geometria.
geometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geométru (ge-o-me-tru) s. m.,
art. geométrul; pl. geométri, art. geométriigeometru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)geometru m. cel versat în geometrie.