geomecanică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOMECÁNICĂ s. f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței terestre. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géomécanique.geomecanică (Dicționar de neologisme, 1986)GEOMECÁNICĂ s.f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței Pământului. [< fr.
géomécanique].
geomecanică (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOMECÁNICĂ s. f. studiul legilor mecanice ale modificărilor scoarței terestre; mecanica solurilor. (< fr.
géomécanique)
geomecanică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geomecánică (ge-o-) s. f.,
g.-d. art. geomecánicii