geochimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază răspândirea și deplasarea elementelor chimice care alcătuiesc scoarța Pământului. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géochimie.geochimie (Dicționar de neologisme, 1986)GEOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre elementele care alcătuiesc scoarța Pământului. [Gen.
-iei. / < fr.
géochimie].
geochimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOCHIMÍE s. f. știință care studiază constituția chimică a globului terestru. (< fr.
géochimie)
geochimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geochimíe (ge-o-) s. f.,
art. geochimía, g.-d. geochimíi, art. geochimíei