gențiană - explicat in DEX

gențiană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GENȚIÁNĂ, gențiane, s. f. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotată sau în formă de clopot; ghințură (Gentiana). [Pr.: -ți-a-. – Var.: ghințiánă s. f.] – Din fr. gentiane, lat. gentiana.

gențiană (Dicționar de neologisme, 1986)
GENȚIÁNĂ s.f. Plantă erbacee din regiunea de munte, cu tulpina înaltă și cu flori albastre sau galbene; (pop.) ghințură. [Pron. -ți-a-, var. ghințiană s.f. / cf. it. genziana, fr. gentiane, lat. gentiana].

gențiană (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GENȚIÁNĂ s. f. plantă erbacee montană cu tulpina înaltă și cu flori mari, decorative, albastre sau galbene; ghințură. (< fr. gentiane, lat. gentiana)

gențiană (Dicționaru limbii românești, 1939)
*gențiánă f., pl. e (lat. gentiana, după numele regeluĭ Gentius, care a descoperit proprietățile acesteĭ plante [Pliniŭ, 25, 7]). Bot. O buruĭană cu florĭ albastre în formă de clopot (gentiana cruciata). Rădăcina eĭ e tonică și vermifugă.

gențiană (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
GENȚIÁNĂ (‹ fr., lat.) s. f. Nume generic dat speciilor de plante erbacee din genul Gentiana, familia geníanaceelor, cu flori mari, decorative, albastre și galbene. Cresc în zona montană. Gentiana lutea (ghințura) este o importantă plantă medicinală, ocrotită, cu flori galbene, înaltă de peste 1 m.

gențiană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gențiánă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne

gențiană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gențiană f. gen de plante ce cresc pe munți și ale căror rădăcini amare se întrebuințează în medicină: ea se numește vulgar fierea-pământului.