gelep (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GELÉP, gelepi, s. m. Negustor oriental din evul mediu care cumpăra vite din Țările Române spre a le vinde la Constantinopol. – Din
tc. celep.gelep (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)gelép2,
gelépi, s.m. (reg.) cireadă, ciurdă.
gelep (Dicționaru limbii românești, 1939)gelép m. (turc. [d. ar.]
ğeleb, ğelep).
Vechĭ. Negustor străin (Turc, Armean, Grec, Jidan) care cumpăra oĭ din țările româneștĭ și le vindea în Turcia. – Și
gealép, pl. tot
gelépi. Și
țelép (ngr.
dzelépis). La Brașov,
jalíp, om acaparator, rapace. – S. n.
gelép, pl.
urĭ, „taxă de pășunat” în Dobr. (Neam. Rom. 6 Martie 1918, pag. 2).
gelep (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gelép1 (persoană) (
înv.)
s. m.,
pl. gelépigelep (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gelép2 (taxă)
s. n.,
pl. gelépuri