gelatină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GELATÍNĂ, gelatine, s. f. 1. Substanță proteică coloidală preparată prin fierbere din oase, cartilaje etc., cu diferite întrebuințări practice.
2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină (
1).
3. Piele crudă pregătită pentru a fi
tăbăcită. – Din
fr. gélatine.gelatină (Dicționar de neologisme, 1986)GELATÍNĂ s.f. 1. Materie albuminoidă cu aspect de piftie, care se prepară din oase, din cartilaje etc. ♦ Piele crudă, pregătită pentru tăbăcire.
2. Preparat dulce făcut din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină (1). [< fr.
gélatine, it.
gelatina].
gelatină (Marele dicționar de neologisme, 2000)GELATÍNĂ s. f. 1. substanță proteică coloidală extrasă prin fierbere din oase, cartilaje etc., folosită în industria alimentară și farmaceutică, în bacteriologie, tehnică etc. ◊ piele crudă, pregătită pentru tăbăcire. 2. preparat dulce din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină (1). (< fr.
gélatine, it.
gelatina)
gelatină (Dicționaru limbii românești, 1939)*gelatínă f., pl.
e (fr.
gélatine, d. lat.
gelatus, înghețat. V.
ger, congelez). Substanță extrasă din cartilaginĭ și din oase de animale și care seamănă cu gheața, dar nu e așa de solidă și tremură cînd o clatinĭ, ca piftia (răciturile) și bigi-bigi.
gelatină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gelatínă s. f.,
g.-d. art. gelatínei; pl. gelatínegelatină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gelatină f. substanță extrasă din părțile cartilaginoase și din oasele animalelor:
gelatina servă a limpezi licherurile, a face cleiu, etc.