gel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEL, geluri, s. n. (
Chim.) Substanță coloidală cu consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. – Din
fr. gel.gel (Dicționar de neologisme, 1986)GEL s.n. Substanță coloidală cu o structură asemănătoare cu piftia. [< fr.
gel, cf. it.
gelo, lat.
gelum].
gel (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEL s. n. substanță coloidală cu aspect gelatinos. (< fr.
gel)
gel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gel s. n.,
pl. géluri