gebea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GEBEÁ, gebele, s. f. (
Reg.) Mers special al calului, fără salturi.
gebea (Dicționaru limbii românești, 1939)gebeá f., pl.
ele. Mold. Un mers încet și legănat al caluluĭ, numit și
mers armenesc. V.
gevrea.gebea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gebeá (rar)
s. f.,
art. gebeáua, g.-d. art. gebélei; pl. gebéle, art. gebélele