gear (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEAR, gearuri, s. n. (
înv.) Șal oriental (indian); postav oriental fin, cu flori cusute de mână. – Din
tc. căr.gear (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)geár (geáruri), s. n. – Șal, batic.
Tc. car (Șeineanu, II, 177).
Sec. XIX,
înv.gear (Dicționaru limbii românești, 1939)gear n., pl.
urĭ (turc. pers.
ğar, čar, pînză. V.
cearșaf).
Vechĭ. Șal de India (cașmir) cu florĭ cusute cu mîna.
Azĭ. Dobr. Maramă.
gear (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gear (
înv.)
s. n.,
pl. geáruri [
pron. garuri]
gear (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gear n. șal de India, cașmir:
gearuri ce ne vin din Ispahan BOL. [Turc. DJAR].