geaba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEÁBA adv. (
Pop.) în zadar, zadarnic, degeaba. – Din
tc. caba.geaba (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)geába adv. –
1. Gratis. –
2. În zadar. –
Mr. geaba. Tc. caba (Șeineanu, II, 184; Meyer 79; Lokotsch 625; Ronzevalle 69),
cf. ngr. τζάμπα,
alb. ğabá, bg. džaba. În prezent se folosește mai ales cu forma
degeaba. Este dublet al lui
heba, adv. (în zadar), în
Trans., din
mag. hiába.geaba (Dicționaru limbii românești, 1939)geába adv. (turc.
ğaba, gratis; ngr.
tziába, bg. sîrb.
ğaba).
Vechĭ. În zadar:
Azĭ (
degeaba). În zadar:
degeaba încercĭ, că nu veĭ putea! Gratis, fără plată:
îțĭ daŭ cartea asta degeaba (pop. și
pe degeaba).
geaba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geába (
pop.)
adv.geaba (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)geaba adv.
1. fără folos, zadarnic:
geaba umblu să scap PANN;
2. de geaba, fără bani, gratuit:
biata copilă slujia de geaba AL. [Turc. DJABBA, dar, în dar].