gașperiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÁȘPERIȚĂ, gașperițe, s. f. (
Fam. și
ir.) Țigancă. –
Gașper +
suf. -iță.gașperiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gáșperiță (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. gáșperiței; pl. gáșperițegașperiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gașperiță (gheșperiță) f.
1. țigancă slută:
gașperița se duse îndată în bucătărie ISP.;
2. zină rea și slută care locuia dincolo de vântul turbat:
acolo era tărâmul gașperiței ISP.