gazetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GAZÉTĂ, gazete, s. f. Publicație periodică având, de obicei, apariție zilnică, care conține știri, informații politice, sociale, culturale etc. (de actualitate); ziar, jurnal. ◊ (Ieșit din uz)
Gazetă de perete = panou, vitrină etc., plasate de obicei în cadrul unei întreprinderi, instituții sau organizații, unde se afișau articole (și desene, fotografii) referitoare la activitatea unității respective sau la probleme generale. – Din
fr. gazette, it. gazzetta.gazetă (Dicționar de neologisme, 1986)GAZÉTĂ s.f. Publicație periodică; ziar, jurnal. ◊
Gazetă de perete = publicație afișată într-o instituție, cuprinzând articole referitoare la problemele specifice locului de muncă. [Cf. fr.
gazette, it.
gazetta, rus.
gazeta].
gazetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GAZÉTĂ s. f. publicație periodică; ziar, jurnal. ♦ ~ de perete = publicație afișată într-o instituție, cuprinzând articole referitoare la probleme specifice locului de muncă. (< fr.
gazette, it.
gazzetta, rus.
gazeta)
gazetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gazétă (gazéte), s. f. – Ziar, jurnal. –
Mr. găzetă. It. gazetta (
sec. XVIII), și mai tîrziu din
fr. gazette, cf. ngr. γαζέτα,
tc. kazeta, bg. gazeta. –
Der. gazetar, s. m. (ziarist);
gazetărie, s. f. (jurnalism).
gazetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*gazétă f., pl.
e (it.
gazetta, numele uneĭ monete [!] venețiene. La Veneția, apărînd, pe la 1550, primele ziare, care costaŭ o gazetă, numele gazeteĭ era trecut asupra foiĭ tipărite).
Fam. Ziar, jurnal.
A da la gazetă, a publica în gazetă.
gazetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gazétă s. f.,
g.-d. art. gazétei; pl. gazétegazetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gazetă f. foaie periodică, jurnal.