gazel - explicat in DEX

gazel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GAZÉL, gazeluri, s. n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul. – Din fr. ghazel.

gazel (Dicționar de neologisme, 1986)
GAZÉL s.n. Poezie cu formă fixă formată din distihuri, în care fiecare al doilea vers al distihului se termină în aceeași rimă ca cea a primului distih. [Pl. -luri, -le. / < fr. ghazel, cf. ar. ghazel].

gazel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GAZÉL s. n. poezie lirică cu formă fixă formată din distihuri, de proveniență orientală, în care fiecare al doilea vers al distihurilor se termină cu aceeași rimă ca cea a primului distih. (< fr. ghazel)

gazel (Dicționaru limbii românești, 1939)
*gazél n., pl. e și urĭ (cuv. ar.). Un fel de poezie arabica [!], maĭ ales amoroasă, compusă din distihurĭ în care al doilea vers se termină tot cu aceĭașĭ rimă.

gazel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gazél (poezie) s. n., pl. gazéluri

gazel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gazel n. specie de poezie arabă, de conținut mai ales erotic, constând din distihe în cari al doilea vers se termină totdeauna cu aceeaș rimă: un gazel de Eminescu.