gaza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GAZÁ, gazez, vb. I.
Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte).
2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din
fr. gazer.gaza (Dicționar de neologisme, 1986)GAZÁ vb. I. tr. 1. A răspândi gaze toxice într-o anumită zonă (pentru a distruge oameni sau alte viețuitoare); a infecta (o regiune) cu gaze toxice.
2. A arde capetele de fibre ieșite prin suprafața țesăturilor, prin trecerea produselor peste o flacără. [< fr.
gazer].
gaza (Marele dicționar de neologisme, 2000)GAZÁ vb. tr. 1. a răspândi, a infecta cu gaze toxice. 2. a arde capetele de fibre ieșite prin suprafața țesuturilor, prin trecerea produselor peste o flacără. (< fr.
gazer)
gaza (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gaza, gazez v. t. a elimina gaze intestinale în prezența altor persoane.
gaza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gazá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
gazeázăgaza (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Gaza f. oraș în Siria, vechea cetate a Filistenilor.