gavăt (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)gávăt s.n. (reg.) grup de vietăți mici, de dihănii.
gavăt (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gávăt (-te), s. n. – Lighioană, jivină.
Bg. gaved (DAR).
gavăt (Dicționaru limbii românești, 1939)gávăt și
gávet n., pl.
ete (bg.
gáved, rus.
gávedĭ, gadină, jivină. [Bern. 1, 299]. V.
avat).
Vest. Poșidic, mulțime de vietățĭ micĭ (păduchĭ, vermĭ [!], copiĭ) orĭ și dihăniĭ maĭ marĭ, feare [!] (Șez. 6, 32).
gavăt (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GAVĂT, Iulian P. (1900-1978,
n. Tâmboești,
jud. Vrancea), geolog și geofizician român.
M. coresp. al
Acad. (1955),
prof. univ. la București. Studii privind geologia zăcămintelor de petrol și gaze și de geofizică aplicată (a pus în evidență gradientul regional de gravitație la contactul dintre
C. Română și
Depr. Getică). Prima lucrare de prospecțiune gravimetrică asupra masivului de sare de la Florești-Prahova (1929, în colab. cu T. Ghițulescu).