găvozd(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) găvózd (-oázde), s. n. – Cui. Var. găvoazdă. Mr. guvojdu. Sl. (bg., rus.) gvozdi (Miklosich, Lexicon, 126; Cihac, II, 119), cf. vîzdoagă. Sec. XVI, înv. – Der. găvozdi, vb. (înv., a înfige; Mold., a strînge), cf. sl. gvozditi.