gavanos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GAVANÓS, gavanoase, s. n. (
Reg.) Borcan (pentru dulceață); vas de lut smălțuit; oală (pentru vin). – Din
tc. kavanoz.gavanos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gavanós (gavanoáse), s. n. – Borcan, vas de lut.
Tc. kavanos (Șeineanu, II, 177; Ronzevalle 136), cuvînt care, după
M. Cohen,
Bull. Soc. Linguistique, XXVII, 107, s-ar afla în legătură cu
it. cofano, sp. cuévano; cf. bg. kavanoz.gavanos (Dicționaru limbii românești, 1939)gavanós n., pl.
oase (turc.
kavanoz și
-os, ngr.
kavanózi. V.
găvan).
Est. Borcan, vas cilindric de lut, de faĭanță orĭ de sticlă, maĭ mic de cît [!] chĭupu, de ținut dulceață, unt, sare ș. a. V.
bocal, chisea.gavanos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gavanós (
reg.)
s. n.,
pl. gavanoásegavanos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gavanos n. Mold. borcan de dulceață. [Turc. KAVANOS].