găurea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂUREÁ, GĂURÍCĂ, găurele, s. f. Diminutiv al lui
gaură; găurice. ♦ (La
pl.) Fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. [
Pr.:
gă-u-] –
Gaură +
suf. -ea, -ică.