găunos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂUNÓS, -OÁSĂ, găunoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Care este găurit, gol, mâncat pe dinăuntru; scorburos. ♦ (Despre nuci) Care este fără miez; sec. ♦ (
Pop.; despre dinți, măsele) Cariat (într-un stadiu avansat). ♦
Fig. (Despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care este lipsit de conținut, de temei. [
Pr.:
gă-u-] –
Găună (
înv. „gaură mică” <
lat.) +
suf. -os.