gâtui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂTUÍ, gâtui, vb. IV.
1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma.
2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. –
Gât +
suf. -ui.