gastronomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GASTRONOMÍE s. f. Arta de a prepara mâncăruri alese sau însușirea de a le aprecia calitatea, gustul. – Din
fr. gastronomie.gastronomie (Dicționar de neologisme, 1986)GASTRONOMÍE s.f. Arta de a prepara mâncăruri alese sau însușirea de a le aprecia valoarea. [Gen.
-iei. / cf. fr.
gastronomie, gr.
gastronomia].
gastronomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GASTRONOMÍE s. f. arta de a prepara mâncăruri alese sau de a le aprecia. (< fr.
gastronomie)
gastronomie (Dicționaru limbii românești, 1939)*gastronomíe f. (vgr.
gastronomía, d.
gaster, pîntece, și
nómos, lege). Ĭubirea excesivă de mîncărĭ [!] bune și alese.
gastronomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gastronomíe s. f.,
art. gastronomía, g.-d. gastronomíi, art. gastronomíeigastronomie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gastronomie f. arta de a mânca bine.