garsonieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GARSONIÉRĂ, garsoniere, s. f. Locuință într-o clădire mai mare, compusă de obicei dintr-o singură cameră și baie, uneori și bucătărie. [
Pr.:
-ni-e-] – Din
fr. garçonnière.garsonieră (Dicționar de neologisme, 1986)GARSONIÉRĂ s.f. Locuință compusă de obicei dintr-o cameră și o mică bucătărie. [Pron.
-ni-e-. / < fr.
garçonnière, cf. fr.
garçon – băiat].
garsonieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)GARSONIÉRĂ s. f. locuință dintr-o cameră și o mică bucătărie. (< fr.
garșonnière)
garsonieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)garsoniéră (-ni-e-) s. f.,
g.-d. art. garsoniérei; pl. garsoniére