garofiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GAROFÍȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă de câmp
(Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe
(Dianthus chinensis). 4. (în sintagmele)
Garofiță de munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii
(Dianthus compactus). Garofița Pietrei Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise
(Dianthus callizorus). –
Garoafă +
suf. -iță.garofiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)garofíță s. f.,
g.-d. art. garofíței; pl. garofíțe