gărgăun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂRGĂÚN, gărgăuni, s. m. 1. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci când zboară; bărzăun
(Vespa crabro). 2. Fig. (La
pl.) Pretenții nejustificate, fumuri. ◊
Expr. A fi cu (sau
a avea)
gărgăuni în (sau
la)
cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut.
A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a face (pe cineva) să renunțe la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are. [
Var.:
gărgăúne s. m.] –
Et. nec.