gardenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GARDÉNIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale și subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros plăcut, care se cultivă și la noi ca plante decorative
(Gardenia). – Din
fr. gardénia.gardenie (Dicționar de neologisme, 1986)GARDÉNIE s.f. Arbust originar din Extremul Orient, cu flori albe, frumoase și plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. [Gen.
-iei. / < fr.
gardénia].
gardenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GARDÉNIE s. f. arbust tropical cu flori albe, frumoase și plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. (< fr.
gardénia)
gardenie (Dicționaru limbii românești, 1939)*gardénie f. (d. botanistu Scoțian
Garden, † 1792, al căruĭ nume înseamnă „grădină”, germ.
garten, și în onoarea căruĭa Linné a numit această plantă). Un gen de plante rubiacee ornamentale cu florĭ marĭ și frumoase.
gardenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gardénie (-ni-e) s. f.,
art. gardénia (-ni-a), g.-d. art. gardéniei; pl. gardénii, art. gardéniile (-ni-i-)gardenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gardenie f. arbust cu flori mirositoare.