garaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GARÁJ, garaje, s. n. 1. Clădire sau încăpere (special amenajată) pentru adăpostirea (și întreținerea ori repararea) autovehiculelor.
2. (în sintagma)
Linie de garaj = linie ferată pe care sunt dirijate vagoanele când trebuie să staționeze mai multă vreme într-o gară sau care face legătura între locul de încărcare și descărcare a vagoanelor și liniile pe care circulă efectiv trenurile. – Din
fr. garage.garaj (Dicționar de neologisme, 1986)GARÁJ s.n. 1. Loc de adăpostire pentru autovehicule.
2. Linie de garaj = linie de legătură între un depozit de încărcare și de descărcare a vagoanelor și liniile pe care circulă trenurile. [< fr.
garage].
garaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)GARÁJ s. n. 1. loc de adăpostire (și deservire tehnică) pentru autovehicule. 2. linie de ~ = linie de legătură între un depozit de încărcare-descărcare a vagoanelor și liniile pe care circulă trenurile. (< fr.
garage)
garaj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GARÁJ (<
fr.)
s. n. Incintă total sau parțial acoperită, special amenajată pentru adăpostirea și, eventual, pentru întreținerea și repararea autovehiculelor.
garaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*garáj n., pl.
e (fr.
garage). Șopron p. automobile și biciclete. Prăvălie maĭ vastă unde se vînd automobile.
Cale de garaj, cale destinată intrăriĭ vagoanelor și locomotivelor.
garaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)garáj s. n.,
pl. garájegaraj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)garaj n.
1. adăpostire în gară a vagoanelor:
drum de garaj; 2. loc de adăpostire pentru automobile, biciclete, etc. (= fr.
garage).