gangă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÁNGĂ, gange, s. f. Partea sterilă (care se îndepărtează) dintr-un zăcământ metalifer. – Din
fr. gangue.gangă (Dicționar de neologisme, 1986)GÁNGĂ s.f. Mineralele, în general neutilizabile, cu care este amestecat minereul util dintr-un zăcământ. [Cf. fr.
gangue, germ.
Gang].
gangă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GÁNGĂ s. f. partea sterilă dintr-un zăcământ mineral. (< fr.
gangue)
gangă (Dicționaru limbii românești, 1939)*gángă f., pl.
e (fr.
gangue, d. germ.
gang, vînă minerală, rudă cu precedentu). Pămînt, scorie care acopere [!] un mineral, o peatră [!] prețioasă.
gangă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gángă s. f.,
g.-d. art. gángei; pl. gánge