gang (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din
germ. Gang.gang (Dicționar de neologisme, 1986)GANG s.n. (
Rar) Bandă organizată de răufăcători; gașcă. [< americ.
gang – echipă].
gang (Marele dicționar de neologisme, 2000)GANG1 s. n. pasaj de trecere între două clădiri; coridor, galerie. (< germ.
Gang)
gang (Marele dicționar de neologisme, 2000)GANG2 s. n. bandă organizată de răufăcători; gașcă. (< engl., fr.
gang)
gang (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gang (gánguri), s. n. – Coridor, culoar, loc de trecere.
germ. Gang. Sec. XVIII.
gang (Dicționaru limbii românești, 1939)*gang n., pl.
urĭ (germ.
gang, coridor, d.
gehen, a merge). Coridor pe supt [!] etaj, dar nu pe supt pămînt, și care servește ca intrare principală.
gang (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GANG (‹
germ.)
s. n. 1. Loc de trecere, la nivelul terenului, pe sub o construcție.
2. Coridor, galerie, culoar. ◊
Pictură de g. = pictură de calitate îndoielnică, realizată de diletanți în scop comercial, expusă odinioară în ganguri.
3. Viteză remanentă a unei nave după stoparea mașinilor.
gang (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gang s. n.,
pl. gángurigang (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gang n. coridor, galerie. [Nemț. GANG].
gang (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gang n. substanță străină ce acopere un mineraiu metalic (= fr.
gangue).