gândi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂNDÍ, gândesc, vb. IV.
1. Intranz. și
refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊
Expr. A da (cuiva)
de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦
Intranz. și
tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret).
2. Refl. și
intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva.
3. Tranz. și
intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...).
4. Tranz. și
refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...).
5. Refl. A intenționa (să...). ♦
Tranz. (
Reg.) A dori, a spera. – Din
gând.