gama - explicat in DEX

gama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GÁMA s. m. invar., s. f. 1. S. m. invar. A treia literă a alfabetului grecesc (folosită adesea și ca simbol în matematică, fizică etc.) 2. S. f. (Fiz.: în sintagma) Raze (sau radiație) gama = radiație emisă de corpurile radioactive, având o putere de pătrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) Unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.

gama (Dicționar de neologisme, 1986)
GÁMA s.f. 1. A treia literă a alfabetului grecesc (Γ, γ). 2. Microgram. 3. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic, egală cu a miliona parte dintr-un oersted. [< fr., gr. gamma].

gama (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GÁMA s. f. 1. a treia literă a alfabetului grecesc, corespunzând lui g. 2. unitate de măsură a masei, o milionime de gram; microgram. 3. unitate de măsură a intensității câmpului magnetic, a miliona parte dintr-un oersted. 4. raze (sau radiații) ~ = radiație emisă de corpurile radioactive, cu o putere penetrantă foarte mare. (< fr., gr. gamma)

gama (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
GAMA, Vasco da (c. 1469-1524), navigator și explorator portughez. A descoperit (1497-1498) calea maritimă spre India, ocolind Africa pe la Capul Bunei Speranțe și ajungând la Calicut în 1498. În a doua călătorie (1502-1503), a fundat factoriile portugheze Mozambic și Sofala. Vicerege al Indiilor portugheze (1524).

gama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gáma¹ (unitate de măsură) s. f.; simb. g

gama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gáma² (literă grecească) s. m., pl. gáma; g, G

gama (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Gama (Vasco de) m. celebru navigator portugez, ocoli cel dintâiu capul de Buna-Speranța (1498) si muri ca vicerege al Indiilor (1525). El fu glorificat de Camoëns și este eroul operei Africana de Meyerbeer.