galvanotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GALVANOTÉHNICĂ s. f. Parte a metalurgiei electrice care se ocupă cu galvanoplastia și galvanostegia. – Din
fr. galvanotechnique.galvanotehnică (Dicționar de neologisme, 1986)GALVANOTÉHNICĂ s.f. Parte a electrochimiei aplicate, care se ocupă cu galvanoplastia și galvanostegia. [Gen.
-iei. / cf. fr.
galvanotechnique].
galvanotehnică (Marele dicționar de neologisme, 2000)GALVANOTÉHNICĂ s. f. ramură a electrometalurgiei care studiază tehnica depunerii pe cale electrolitică a unui strat metalic pe obiecte (nemetalice). (< fr.
galvanotechnique)
galvanotehnică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)galvanotéhnică s. f.,
g.-d. art. galvanotéhnicii