galvanizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GALVANIZÁRE, galvanizări, s. f. Acțiunea de
a galvaniza și rezultatul ei. –
V. galvaniza.galvanizare (Dicționar de neologisme, 1986)GALVANIZÁRE s.f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei; (
spec., tehn.) Acoperire a unui metal cu un strat de zinc. [<
galvaniza].
galvanizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GALVANIZÁRE (‹ după
fr. galvanisation)
s. f. 1. Depunere electrolitică a unui strat subțire de zinc pe suprafața unei piese (în special de oțel).
V. și
galvanostegie. 2. Termen impropriu folosit pentru zincarea tablei și a sârmei de oțel.
2. Utilizarea curentului continuu de mică intensitate și tensiune în tratamentul unor boli ale sistemului nervos periferic.
galvanizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)galvanizáre s. f.,
g.-d. art. galvanizắrii; pl. galvanizắrigalvanizare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)galvanizare f. operațiune electro-chimică ce consistă în a acoperi fierul cu un strat de zinc.