galvanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GALVÁNIC, -Ă, galvanici, -ce, adj. Care aparține galvanismului, privitor la galvanism. ◊
Element galvanic = pilă electrochimică. – Din
fr. galvanique. Cf. it. galvanico.galvanic (Dicționar de neologisme, 1986)GALVÁNIC, -Ă adj. Care se referă la producerea curentului electric prin acțiunea chimică a acizilor sau a sărurilor asupra metalelor. ◊
Element galvanic = pilă electrică de curent continuu cu polul pozitiv de cărbune și polul negativ de zinc. [Cf. fr.
galvanique, it.
galvanico <
Galvani – fizician italian].
galvanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)GALVÁNIC, -Ă adj. referitor la producerea curentului electric prin acțiunea chimică a acizilor sau a sărurilor asupra metalelor. ♦ element ~ = pilă electrică de curent continuu cu polul pozitiv de cărbune și polul negativ de zinc. (< fr.
galvanique)
galvanic (Dicționaru limbii românești, 1939)*galvánic, -ă adj. Relativ la galvanizm [!]:
fluid galvanic, pilă galvanică. Adv. Pin [!] galvanizm.
galvanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)galvánic adj. m.,
pl. galvánici; f. galvánică, pl. galvánicegalvanic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)galvanic a. relativ la galvanism.