galop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GALÓP, galopuri, s. n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, alcătuit dintr-o succesiune de salturi.
2. Dans foarte rapid, cu mișcări în doi timpi și cu un ritm sacadat; melodie după care se execută acest dans. – Din
fr. galop, it. galoppo.galop (Dicționar de neologisme, 1986)GALÓP s.n. 1. Mers rapid al calului, în salturi mari.
2. Ritm anormal al bătăilor inimii în trei timpi.
3. Dans vioi cu mișcări repezi în doi timpi; melodia acestui dans. [< fr.
galop, it.
galoppo].
galop (Marele dicționar de neologisme, 2000)GALÓP s. n. 1. mers rapid al calului, în salturi mari. 2. ritm anormal al bătăilor inimii, în trei timpi. 3. dans de societate cu ritm sacadat și mișcări foarte repezi; melodia corespunzătoare. (< fr.
galop, it.
galoppo)
galop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)galóp (galópuri), s. n. –
1. Mersul cel mai rapid al calului. –
2. Dans rapid.
Fr. galop. –
Der. (din
fr.)
galopa, vb.;
galopadă, s. f.;
galopant, adj.galop (Dicționaru limbii românești, 1939)*galóp n., pl.
urĭ (fr.
galop, d.
galoper, a galopa. Partea a doŭa,
-loper, pare să vie [!] d. got.
hlaupan, germ.
laufen, a fugi, a alerga). Fuga mare a caluluĭ, compusă din săriturĭ micĭ și regulare (.40
1 de metri pe minut la calu de cavalerie; 400 la galopul mărit). Un dans de salon, foarte vioi, azĭ demodat.
La galop saŭ
în galop, în fuga mare. V.
trap.galop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)galóp s. n.,
pl. galópurigalop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)galop n.
1. mersul calului în sărituri mici și regulate;
2. danț modern cu mișcări vioaie.