galonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GALONÁT, -Ă, galonați, -te, adj. împodobit cu galoane
1. ♦ (Substantivat,
m.;
ir.) Ofițer;
p. gener. gradat
1. –
Galon +
suf. -at. Cf. fr. galonné.galonat (Dicționar de neologisme, 1986)GALONÁT, -Ă adj. (Împodobit) cu galoane. ♦ (
s.m.; ironic) Ofițer; (
p. ext.) gradat. [Cf. fr.
galonné].
galonat (Marele dicționar de neologisme, 2000)GALONÁT, -Ă adj. (împodobire) cu galoane
1. ◊ (s. m.; ir.) ofițer; (p. ext.) gradat. (< fr.
galoné)
galonat (Dicționaru limbii românești, 1939)*galonát, -ă adj. (d.
galon). Ornat cu galoane. Subst.
Iron. Ofițer cu galoane late:
Cine-ĭ acest galonat? V.
găltănat.galonat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)galonát adj. m.,
pl. galonáți; f. galonátă, pl. galonátegalonat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)galonat a. și m. cel împodobit cu galoane.