galerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GALERÍE, galerii, s. f. 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ și îngăduie executarea lucrărilor miniere.
2. Canal subteran de comunicație care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice.
3. Coridor subteran (adesea ramificat) pe care și-l sapă unele animale pentru a le servi ca adăpost.
4. Coridor lung (și boltit) situat în interiorul sau în afara unei clădiri, servind ca element de legătură sau ca loc de plimbare.
5. Muzeu, secție a unui muzeu sau sală într-o expoziție ori într-un muzeu, în care sunt expuse mai ales opere de pictură și de sculptură. ♦ Serie de tablouri expuse;
p. ext. serie de portrete descrise într-o operă (literară).
6. Magazin în care se vând opere de artă;
p. gener. (la
pl.) magazin cu caracter universal.
7. Balconul dintr-o sală de spectacole cu mai multe nivele situat la nivelul cel mai înalt; (
fam.) spectatorii de la acest balcon;
p. ext. publicul care manifestă zgomotos la un spectacol, la o adunare, la o întrunire etc. ◊
Expr. A face galerie = a manifesta zgomotos în semn de aprobare, de încurajare (în cursul unui spectacol, al unei întreceri sportive etc.).
8. Bară de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele.
9. Un fel de tavă de metal care se pune în fața sobei ca să nu cadă cărbunii din sobă pe dușumea. – Din
fr. galerie. Cf. it. galleria, germ. Galerie.galerie (Dicționar de neologisme, 1986)GALERÍE s.f. 1. Formă de relief carstic reprezentată printr-o cavitate subterană, îngustă și alungită, săpată prin eroziune. ♦ Excavație minieră (în formă de tunel) executată pentru a permite accesul la un zăcământ.
2. Canal de legătură între două puncte ale unei lucrări hidroelectrice.
3. Muzeu, sală unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de artă.
4. Ultimul balcon (cel mai de sus) al sălilor de spectacol. ♦ (
Fam.) Spectatorii care stau la galerie; (
p. ext.) publicul care participă la un meci, la un spectacol. ◊
A face galerie = a manifesta zgomotos la un spectacol.
5. Platformă de dimensiuni mici aflată la prora sau la pupa unei nave. [Gen.
-iei. / cf. fr.
galerie, lat.
galeria, germ.
Galerie].
galerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GALERÍE s. f. 1. cavitate subterană, îngustă și alungită, săpată prin eroziune. ◊ canal săpat de animale în sol. ◊ excavație minieră în formă de tunel, executată pentru a permite accesul la un zăcământ. 2. canal de legătură între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice. ◊ coridor ca element de legătură sau de promenadă la o construcție. 3. conductă metalică, montată la motoarele cu ardere internă, care conduce amestecul carburant către cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului. 4. muzeu, sală unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de artă. 5. magazin cu obiecte de artă; (p. ext.) magazin universal. 6. ultimul balcon (de sus) al sălilor de spectacol. ◊ (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifestă zgomotos la un meci, la un spectacol. 7. platformă mică la prora sau pupa unei nave. 8. bară de lemn sau metalică de care se atârnă perdelele. 9. (fig.) șir, serie (de portrete literare). (< fr.
galerie, it.
galeria, germ.
Galerie)
galerie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)galeríe (galeríi), s. f. –
1. Coridor. –
2. La teatru, ultimele locuri sus la balcon. –
3. Public, spectatori.
Fr. galerie.galerie (Dicționaru limbii românești, 1939)*galeríe f. (fr.
galerie, it.
galeria.
, d. mlat.
galeria). Coridor, spațiŭ lung și supțire [!] de circulat într´o casă, într´o mină ș. a. Sală p. tablourĭ și alte obĭecte artistice. Conținutu acestor sale [!] cu tablourĭ ș. a. Balconu cel maĭ de sus în teatru. Spectatoriĭ din galeria teatruluĭ, de ordinar mitocanĭ și (
fig.) oamenĭ care nu pricep arta și alte lucrurĭ:
demagogiĭ caută aplauzele galeriiĭ. Persoane care privesc la jocurile de noroc. Corniză (Munt.). Tavă lungă, tinichea pusă jos la sobă ca să nu cadă cărbuniĭ pe dușamea [!].
galerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)galeríe s. f.,
art. galería, g.-d. art. galeríei; pl. galeríi, art. galeríilegalerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)galerie f.
1. loc acoperit într´un edificiu pentru preumblare;
2. coridor lung;
3. loc rezervat pentru o colecțiune de tablouri și colecțiunea însăș;
4. reunire de persoane cari privesc cum joacă celelalte;
5. balconul cel mai de sus într’un teatru și cei ce-l frecventează:
galeria aplaudă; 6. drum orizontal în mine pentru descoperirea filoanelor;
7. drug de care stau atârnate perdelele:
galerie de bronz pentru ferestre; 8. tăblie dinaintea sobei:
galerii de alamă sau de fier.